tu odisee
aceeași adiere eu
doar două ferestre deschise
prin care să răzbată lumina unul spre celălalt
degetul ușor apăsat pe buze presând tăcerile nesfârșite
furtuna gândurilor răsucindu-ne ca într-un joc de-a baba-oarba
și cerul – mult prea ocupat cu eliberarea ploilor –
de atâtea pretexte am avea poate nevoie
pentru a ne primeni zilnic
amurgul fluturilor
din noi