agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-07 | [This text should be read in romana] | Submited by George Pașa
Mestecenii-n pădure glăsuiesc
Într-o limbă vesel-inocentă; Cocorii cu tristețe obosesc În zbor purtați,pe nimeni nu regretă. Ce să regrete? Toți sunt călători - Pleacă, se-ntorc, din nou casa își lasă. Doar cânepa visează uneori La cei plecați în depărtare-albastră. Stau singur printre câmpurile goale, Purtați de vânt, cocori se-azvârlă-n zbor. Sunt plin de gânduri vesele, domoale, De nimic în trecut nu-mi este dor. Nu-mi regret anii, irosiți zadarnic, Nici chiar al liliacului parfum. Foc roșu de scorușe arde-amarnic, Pe nimeni nu-ncălzește nicidecum. Nu se aprind scorușii ciucurați, Îngălbenita iarbă nu dispare. Cum frunze pierd copacii resemnați, Așa eu pierd cuvintele-mi amare. Și dacă timpul, lunecând ca vântul, Strânge pe toți în bulgăr inutil... Spuneți așa: mestecenii-au cuvântul, Scuzându-se în graiul lor gentil.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy