Din efemer trunchiuri se-nalță
Spre-a cerului aprigă boltă
Un vis etern si o speranță
Spre luna, astru mort, de fontă.

Precum al vremii ceas necontenit,
In mari elipse se inchide,
Asa si voi, brazi, obosiți
Va intoarceți greu spre vieți tardive.

Iar in elipsa existenței
Din efemer un brad se-nalță
Din chinuri lungi si penitențe
Un vis etern si o speranță.