Plăsmuiam mică scrisoare
Când, în gând, deodat’ apare
ÃŽnger din pure cristale,
Coborât din lumi astrale.


În mintea mea,venind șiret,
Mă adormi cu-n gest discret,
În tainic vis m-a-nvăluit
Și-n locul sfânt m-a cârmuit.

Plutind ușor spre Cel-de-Sus,
Acolo, în genunchi m-am pus,
Capul aplecai sfioasă,
Sfatul Lui s-ascult pioasă.

Ce sfat mi-a dat, nu-l știu nicicum
Dar, fericită sunt acum,
În inimă am sfânt-parfum
Înmiresmând al vieții drum.