cel mai mult îmi place ceea ce fac. probabil o să mor rapid și singurul gînd care-mi va trece prin cap va fi ohoo ce viață am avut și-o să zîmbesc.
hai să ne descompunem:

îmi plac documentările pe teren cu mașina. se întîmplă des să-mi doresc drumuri atît de lungi încît să nu mai am timp să mă întorc. dacă peisajul e sterp scot din creier o pădure și-o pun în fața ochilor. în copacii din fața primăriei veverițe sau la mallul din oradea o colonie de arici. îmi doresc să văd toate animalele. știu că eram în tren și într-o cîmpie toate lumea striga uite fazanii numai eu de-a naibii nu-i vedeam.

îmi plac drumurile fără întoarcere. am o legitimație cu care pot intra în orice om. îl întreb de una de alta unii put alții plîng alții zboară și trebuie să-i legi de cumpăna unei fîntîni ca să poți scoate ceva de la ei. e inadmisibil să te întorci din aceste drumuri doar cu două trei subiecte documentate. cel mai mult îmi place să mă ciocnesc de oameni. de regulă merg cu capul plecat nu prea suport să mă examineze cineva pentru că atunci cînd știi tot despre un om acesta nu mai valorează nimic.

urăsc morții cu aceeași măsură cu care urăsc viii care te abandonează. o legătură între oameni ar trebui să fie ca o sudură rezistentă în puncte. o legătură între morți ar trebui să fie ca un tren mortul cel mai important să tragă după el morții mărunți.
ieri am fost la o femeie. bărbatul îi murise undeva prin maramureș. călcat de un tir în timp ce cobora din mașină. încă nu-i aduseseră trupul și mie inima mi se strînsese ca un păianjen pe care-l atingi cu creionul. ce naiba puteam s-o întreb eu cel care scriam magnifice reportaje despre ceea ce se întmplă în oameni. cînd a văzut mașina noastră a îmbrățișat capota și-a început să urle în timp ce copiii se uitau după sicriu.

dincolo de moarte doar moarte. nimic nou. cineva mă întreba ce-aș vrea să se scrie pe crucea mea. astăzi am fost la o familie în care mama voia să-și vîndă un rinichi. nu voia decît 250 de milioane de lei. pentru prima dată mirosul de om m-a făcut să vărs.
nu mă înțelegeți greșit. nu plîng de mila nimănui. doar constat.

adevăratele reportaje le scriu în mine. în spatele ochilor. oh dacă ați avea puterea să citiți acele ziare care se scriu în spatele ochilor mei în carnea din vîrful degetelor mele.
în septembrie mi-aș lua vreo trei zile libere să merg la cohen.

uneori în mașină închid ochii și încerc să-mi aduc aminte de oamenii pe care i-am cunoscut. fiecare om e o bornă ca să știi cît ai parcurs pînă acum și cît mai ai pînă la tine.
pentru că sîntem suma celor care se gîndesc la noi.

rar am documentări de noapte. zilele trecute am mers cu arasul să împărțim prezervative la curve. era vreo zece jumate stăteam în mașină cu cei de la aras așteptam. cîte un tir mă orbea îmi trebuia timp să mă obișnuiesc apoi cu întunericul.
sîmbăta îmi place să beau bere neagră de dimineață să las capul pe spate să gîlgîi ca un animal de savană în cel mai secetos anotimp.

în altă noapte am făcut reportaj de la o mănăstire unde se zvonea că se întîmplă minuni.
șoseaua sclipea roșiatică eram beat mă despărțisem de iubită. în mănăstire o mare de oameni și pomelnice. se mai spunea că dacă mergi în jurul bisericii de 32 de ori ți se va îndeplini o dorință. un lanț de oameni se învîrtea în jurul bisericii ca și cum ar fi învîrtit roata unui ceas uriaș care-ți arată cîte respirații mai ai. fără să vreau am intrat și eu în lanțul acela. apoi am vorbit cu un popă gras. din barbă curgea îndurarea. sau zeamă de sarmale pentru mulți e totuna.

la întoarcere am dat peste o minune. adormise pe marginea drumului și cineva a călcat-o cu mașina. i-am pus atele ghipsate am luat-o acasă am pus-o în patul meu. pînă dimineață am sperat că se va transforma în iubita mea. mi-am adus aminte cum spunea radu ce să fac eu fraților c-o minune mi-a fost ciudă o zi întreagă pentru că lui i-a venit primul ideea.

hai să ne recompunem:

ce să fac eu dragii mei c-o iubită?
tot cum ar zice radu am putea să tăcem împreună dar radule nu ne-am văzut de-atîta timp și tu știi că femeile sînt ca minunile cînd se-apucă de vorbit greu e să le mai oprești oricum și eu aș avea multe de spus am să-mi pun ochii în palmă și-o să-i dau să citească tot ce am scris în mine e o tipografie care lucrează non-stop să nu rateze senzațional dacă dimineața veți auzi vreun copil țipînd în gura mare senzațional emil și-a găsit liniștea emil și-a găsit liniștea în carnea iubitei dacă veți auzi copilul acela și vă veți întreba cine oare a scris articolul

să știți că eu am fost