Teatrul absurd

Și dacă te-am plăcut odată’n noapte
Pândindu-ți chipul neiubit,
Curbura trupului de lapte
Și torsul copt, flămând, slăbit,
Pe chipul sfânt al mamei mele
Iți jur că mă scufund în dor,
Și’n loc să pribegim prin stele,
Să-i întrebăm pe zei ce vor,
Alunec pe o rază'n mine
Pe-o algă mă opresc să mor.