Mi-am imaginat
că suntem ca două
banale trenuri
ce nu se vor întâlni
niciodată...

ne-am întâlnit
odata, într-o gară
și-am stat alături
câteva minute
până au coborât
din noi
toate amintirile
și acei străini
care au trecut de la
mine la tine
cu bagajele lor
incomode.

Gara nu mai există...
Doar paralelismul acelor linii
mai străbate și astăzi
sufletul meu
de la un capăt la altul...