Nu cer sfinte alaiuri de aramă,
Nici stele sau luni sau poeti,
Doar o urmă amară de teamă
S-aștearnă ai tăi exegeti.

Și-o lună vioaie și plină
Să încline pe-un drum de-amintiri,
Sa rupă tăcerea felină
Rodească uitate iubiri.

Găsesc doar tăcere deplină
Ești mort? Apar iluzii deșarte,
Te caut aici? Te afli in moarte?
Exiști pentru cei ce se-nchină?