agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-19 | [This text should be read in romana] |
Când voi vorbi din nou
Sărat va fi pământul în care voi așeza cuvintele Să nu rodească nicio culoare în dreptul ochilor Voi întreba doi bujori dacă ar dori să-mi stea în obraji Pentru acele zile care se vor petrece între patru pereți de cord Și n-am să deosebesc roșul de alte vorbe așa cum n-am să încerc Să desprind vre-un lujer de salcie de pe trunchiul mamă Ci numai împingând linia orizontului mai aproape de tine Ca o roată mare pe care se odihnesc pescărușii vara Dar mai mult de atât dacă aș mai vorbi vreodată Aș înveli fiecare cuvânt în coajă de rodie Mâinile să-ți rămână cu sânge după fiecare iubire consumată Seara aș lega umbrele de coasa morții și aș porni la drum Cu speranța că nu te voi întâlni Mă voi opri la fiecare răsărit pe o piatră de munte Întrebându-mă dacă am aripile destul de largi pentru un ocol de lume La Răsărit duminicile vorbesc limba lui Dumnezeu Am văzut copii desenând chipul Lui curat alb pe foaia albă ce o țineau în mână Dumnezeu e peste tot peste El noi desenăm poveștile noastre N-am puterea sa strig căci cuvintele mi-ar ieși în cruce Cât că am deprins ceasurile pe dinafară iar mielul paște fără frica tăișului Altele sunt veacurile care întorc de-a curmezișul ce la loc e pus să rămână Cum nu-i loc de vlăstar între două bucăți de cremene decât foc și pară Dacă ar fi să mai vorbesc vreodată Þi-aș împleti părul la soare cu o legendă De fiecare dată când tropot de cal s-ar auzi prin câmpie Aș opri un sărut în spicul de grâu apoi aș aștepta vremea culesului o piatră la apus peste fiecare taină respirăm un petec de cer fiecare din altă emisferă pământul trebuia să fie rotund ca să ne iasă zidurile exacte într-o altă dimensiune libertatea s-ar simți altfel fără obstacole vina devine racheta cu țintă precisă am deforma și acea lume să ne privim copiii ar desena pe foi transparente chipuri transparente poveștile noastre s-ar lipi de corpuri ca o boală a însingurării e mai bine aici și acum în ideea ca tot ce pierdem se întoarce la Dumnezeu copacii nu se simt bătrâni înmuguresc de frica singurătății își țin seva tăcerii în frunze știu asta de la un copac ce l-am întâlnit într-o toamnă târzie se plângea că sunt tot mai puține punți între muguri că sufletele n-au unde să odihnească și… l-am întrebat când frunzele cad unde se mai adăpostesc sufletele în vorbe mi-a răspuns în toate vorbele pe care le ținem pentru noi pescărușii nu plecă din cuib tind să cred casa lor e peste tot nu știi de unde vin între cer si ape e un loc restrâns poți să strecori acolo numai iubirea ca cea mai mică particulă din care e alcătuit universul oamenii cresc din ce în ce mai mult ajunge un pic de albastru în terapia uitării omul se face mic cum a fost dintotdeauna poate să-și deschidă aripile într-un loc așa restrâns și nu trebuie să mai plece vreodată dacă ar fi să mai vorbesc ai auzi o bătaie de cord la nesfârșit semn că veșnicia e o formă de viață ce nu trebuie abandonată între polul sud și nord al pământului pe motiv că nu există părinte să semneze contractul în alb cu viața La Răsărit duminicile vorbesc limba lui Dumnezeu Într-o tăcere mai mare Decât dragostea noastră
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy