agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-22 | [This text should be read in romana] | Submited by Cristian Vasiliu
Rechem în iarna dulcilor tăceri,
Speranțe rătăcite în trecut Și-l plâng cu lacrimi noi pe cel de ieri, Ce prin deșertul vieții s-a pierdut, Iar ochii mei -o matcă ce-a secat- Pentru amicii care nu mai sunt Și pentru-amoruri ce acum decad, Cu râuri largi inundă orice gând. Tristețile, uitării nu-i dau curs Și răscolesc prin amintiri firesc Și-adânc; e timpul fi'ndcă-am smuls Durere, cu durere să plătesc. Când mă gândesc la tot, prieten drag, Parcă te văd întors, la mine-n prag. Sonet XXX de William Shakespeare When to the sessions of sweet silent thought I summon up remembrance of things past, I sigh the lack of many a thing I sought, And with old woes new wail my dear time's waste: Then can I drown an eye, unus'd to flow, For precious friends hid in death's dateless night, And weep afresh love's long since cancell'd woe, And moan th' expense of many a vanish'd sight; Then can I grieve at grievances foregone, And heavily from woe to woe tell o'er The sad account of fore-bemoaned moan, Which I new pay as if not paid before. But if the while I think on thee, dear friend, All losses are restor'd, and sorrows end.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy