Aho, aho, poeți fârtați
Stați puțin și nu-mânați,
Lângă stea v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați:

S-a sculat mai an
Bădica Aslan
Și-a încălecat
Pe-un mare citat,

Cu ochi de balaur,
Cu epoci de aur,
Cu gând de mătasă,
Cât pana de groasă.

Și în biți s-a ridicat,
Ca s-aleagă-un loc curat
De gândit și semănat.
Și de scris s-a apucat,

Câmpul neted l-a tasat,
ÃŽn lungiÈ™
Și-n curmeziș
S-a apucat într-o joi,
C-un nucleu de doișpe boi:

Boi bourei
Cu mare condei,
În frunte țintăței,
Cu steluța pe ei.
Mânați flăcăi: hăi, hăi!

Ziua toata a lucrat,
Neuronu-a răsturnat
Și-n sinapse-a semănat
Gând mărunt și gând de vară,
Să dea Domnul să răsară.

Și când lucrul a sfârșit
Iată, măre, s-a stârnit,
Un cânt mare pe pământ
Și talente după cânt,

Sinapsa de-a răcorit
Și ideea a-ncolțit
La lună, la săptămână
Avea rime la-ndemână.

Și se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Și de-i versul răsărit
Și poemul aurit.
Mânați flăcăi: hăi, hăi!

Aslan iute s-a întors...
Și din grajd pe loc a scos
Un citat mai năzdravan,
Cum îi place lui Aslan:

Negru ca corbul
Iute ca focul,
De pârjolea locul;
Cu cotoare de argint,
Zău, să mor dacă vă mint!

El voios a-ncălecat,
La Bacău parc-a plecat
Și oțel a cumpărat
Ca să facă seceri mari
Pentru ghilotine tari.
Și să facă seceri mici,
Să ne învățăm voinici.

Și-a strâns fine
Și vecine
Și vreo trei babe bătrâne,
Care știu doar să îngâne;
Și pe net i-a dus
Și pe toți i-a pus,
La lucrul cuvântului în răcoarea vântului.

Ei cu stânga apucau
Și cu dreapta secerau
Și prin vers înaintau
De părea ca înotau.
Mânați măi: hăi, hăi!

Alții în urma lor legau
Și poeme ridicau,
Apoi cărțile-ncărcau
Și pe toate le vindeau
În capul pământului,
În numele vântului.

Cenaclu pe loc făceau
Erezia treierau;
Antologii încărcau
Și la public le zoreau.

Și dădeau rapid la coș
Scris rebel aprins de roÈ™,
De sub piatră în covată
Curgea poesis curată.

Aslan mult se bucura,
Mulțumire înălța
Și voios se înturna.

Iară mândra națiune
Asculta ca o minune
Chiotul poeților
Scârțâitul rimelor.
Mânați măi: hăi, hăi!

Printre cărți el căuta
Un citat își alegea
Din carte mare și deasă
Tot ca pânza de mătasă

Și citea, măre, citea,
Precedente de găsea;
Apoi un com plămădea
Și-l lăsa până dospea;

Steluțe ca învârtea
Pe com le și atașa
Și pe send, măre, clicka;
Apoi și recomandata,
Înstelați erau și... gata!

Și-mpărțea și el vreo cinci,
La poeții cei voinici
Și păstra trei colăcei
La poeții mititei.
Mânați măi: hăi, hăi!

Cum a dat Dumnezeu an,
Rime mândre lui Aslan,
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.

Să vă fie soarta, soartă;
Să vă fie arta, artă;
Tot cu foile întinse
Și ideile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim poeziți,

Ca merii,
Ca perii,
ÃŽn mijlocul verii,
Agonizând de bogați
Cu rime-ndestulați.
Aho, aho!