agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 6009 .



Djali
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Duiliu_Zamfirescu ]

2006-05-01  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Valeria Pintea



Acolo unde râul plângând murea în mare,
Djali-și găsise luntrea.
O dulce legănare
De vânt, încet o duse pe tainicul canal.
Treceau întinse umbre de nori din val în val,
Furând razele lunii, și-n zborul lor cel mare
Scriind pe fața apei poveste marinare.
Văzduhul amuțise. Se-ntuneca. Furtuna
Se-mlădia pe mare. Tuna. Pierise luna.
Din când în când, un zgomot străin, din altă lume,
Þipa; geniul mării striga totul pe nume:
Nori, vânt, curente, glasuri se deșteptau.
Djali
Desprinse de la barcă lopata și-o zvârli.
Apoi vorbi:
„Ce-mi pasă de tinerețea mea
Când port fără de voie în pieptu-mi o ruină
De dor, de suferință, de-amărăciune plină?
Când nu pot nici să sufăr așa precum aș vrea?
Ce-mi trebuie lopata când văd că fiecare
Născându-se-și începe un cântec de-ngropare,
Când știu că-i dat să fie viața pe pământ,
Al fericirii noastre cel mai adânc mormânt,
Când și pe poarta vieții ca și pe-a morții poartă
S-a scris cu slove negre aceeași vorbă moartă:
Durerea?
Deci furtuna și vânturile sale
Să-mi ducă suferința pe-a valurilor cale,
Și piară tinerețea-mi într-un ocean spumos
Cum piere-n dimineață un vis, cel mai frumos!“
O... Dante! de pe ușea infernului s-a șters
Și-acum pe ușea vieței s-a scris celebru-ți vers!
Ea se-necă:
Se spune c-adeseori, când tună,
Pe mare se ivește, ca geniu de furtună,
O tânără femeie.
Și iarăși câteodată,
Când marea vrea s-o ducă spre marginea-i uscată,
O văd luntrașii veseli pierind ca-ntr-un mormânt
ÃŽn valuri.
Fuge vecinic departe de pământ.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!