Ușor, pe strune de vioară,
O apă plânge-n picuri dulci.
Tu, cu ondulări domoale
Întâi cobori, iar apoi urci.

Se-adună notele mai multe
Arcușul se îndeamnă-n cânt
Le măsori cu gesturi mute
Cu sărituri plutesti pe vânt.

Mlădiu se-nșiruie pe strune
Bemoli, becari și fa diezi
Printre piruetele nebune
Aproape nici nu o mai vezi !

Când notele se-ngrămădesc
Dezlănțuite, disperate
Vârtejurile m-amețesc
Insistent punctate.

Rămâne-o notă suspendată
În înălțimi de întrebare
Iar ea se-oprește deodată,
În gesturi în citesc mirare.

Înmărmurită, fără glas
Aștept ca sunetul să-nvie
Ea, cu picioarele-n compas
Trăiește iar pe melodie.

Vioara plânge în final
Cu note grave, joase
Ea, dansând sentimental
Cu gesturi lungi, sfioase

E-un fluture de-o clipă
In zboruri de-nceput
Cu visul sub aripă
Spre-un crin necunoscut...