poate eroarea asta se întâmplă când te așezi pe marginea drumului
iei o piatră îți imaginezi un lac și cum o arunci în el
privești două minute opt ore treizeci de nopți
o scenă de care nu te poți desprinde așa cum nu te desprinzi
nici de locul ascuns unde ai adunat câteva obiecte frumoase ori oameni
nici asta nu poate fi spus exact

unul te bate pe umăr îți arată că dormi prea puțin nu împarți echitabil
orele printre oameni de orele etichetate ca libere
scrii conferențiezi lucrul îți place indeed e pasiunea ta number one
nici nu poți să transpui în cuvinte nu poți explica e inutil
să începi să deschizi un carnețel așa cât stai acolo pe marginea drumului
și să-l umpli cu argumente strong enough pentru lucrurile tale atât de firești

nu poți trasa o logică indestructibilă între opacitate și transparență
dacă celălalt dintr-o dată nu mai vede în tine decât
un maldăr de ore sau poate doar o scară pe care se urcă rar
tot mai rar și mai indiferent

piatra pe care o arunci în apă face aceleași cercuri dar undele
vorbesc acum despre altceva un detaliu ce nu poate fi scris ca dare de seamă
și mergi lejer mai departe arunci și carnețelul în apă
rămâne stufărișul de gânduri cineva cândva desigur va trece și îl va arde