agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-13 | [This text should be read in romana] |
pândește glasul serii prin târguri deșucheate
e-atâta lumină în jur n-am să mai scriu nimic despre tine umbră a mea care-ți ucizi atât de sfielnic îndepărtarea orgolioase voci peste coline întru desfătarea paiațelor nobilă seminție a semnelor nicicând descifrate de călătorii zănatici prin fumul țigărilor mele oameni reali ființe vii și cai cu 1000 de aripi mestecă poezia încet dar poezia e fantasma celui care o creează ea rămâne mereu doar un semn pe nisip vin uneori licurici cu semne stinghere să îți vorbească despre ce ai vrut să le spui cum și cât ar trebui să le drămuiești asfințitul sau prea aurita lumină a vieții ca să te uite și să te lase în liniștea ta cea mult râvnită de ei dar niciodată avută în toamna de-acum și-a făcut loc o primăvară enervantă ea calcă peste frunze de parcă ar călca prin bălți prin noroaie prin apă și foc e timpul să dăm la o parte masca eșarfa și gestul impropriu de a scrie doar ce ni se pare că alții ne spun cuvântul își are și zidirea și zidul în noi nu-l poți ucide la nesfârșit dând vina pe tot ce se întâmplă undeva în afară pentru că mintea omenească e mai mult decât o cascadă pentru că nu poți fi tânăr la nesfârșit și pentru că uneori oboseala e atât de deplină încât ți-o faci stăpână și alergi prin ea ca printr-o zăpadă nouă ca printr-un oraș doar al tău în care nimeni nu are voie să mai locuiască să strige cu toate cuvintele tale spuse deja să mestece tâmp umbrele care te locuiesc și să adoarmă apoi fericit în a 4-a frunză de trifoi-breloc așezat la catarama neputințelor și remușcărilor sale e timpul să-i alungăm din orașul nostru pe cei care strigă deși nu au nimic de spus pe cei care se hrănesc din viul și visele noastre aici nu e lumină îndeajuns pentru toți aici trăiește doar un singur om e viu real și nu are capăt sunt doar eu aici eu și lumina mea care nu suportă descompunerea în nuanțe haotice ascultă poezia în lectura autoarei
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy