început de septembrie,
se deschid cerurile.
de dincolo de râu
vin
schelete de fum, s-alunge umbrele,
vin.

pe cariate ziduri,
iedera încolăcește urmele,
urletele legendarelor lupte.

în livadă,
prin mere putrede,
noaptea-
ca un vierme, își țese aripile.


un soare bolnav
abia se târăște,
penetrând
fierbânțeala femeii,
penetrând
răceala bărbatului.
*
*
*




claustrat în adâncul tăcerii...
cucul migrează
într-un septembrie
pervertit la plăceri.
așchii din turnul babel,
sparg geamul vitrinei,
în care manechine mimează bucuria.

*
*
*
fragmente de viață,
poștașul
duce în geantă.
ceasurile își răsucesc viclenele limbi,
în timp ce șnururi de ploaie
sugrumă
pe cei ce aspiră aromele toamnei.

*
*
*

picături de ploaie-
salivă cu gust de boia de argei,
la streșini.


singurătatea trage spre mal iarba mării.

toamna coace în boabe de struguri,
voioșia.


ficusul-
printre cruci de lumină,
închide
în
tăcere
neodrăslite flori.


*
*
*


soarele scapătă;

țăndări
din
bucuria de a fi copil
în
dulcea beție a nimicului.

degete
acoperite de valuri.
sete înecată în haos;
foame-în minciună;
conștiință aruncată în spirală tăcerii.

înnorat pe alocuri,
hârșâit de pași prin frunze;
giruetă de amintiri pioase prin așternutul Fecioarei...
ajuns la finiÈ™,
cronometrul a înțepenit.