trupul sărută asfaltul
întotdeauna regăsirile se întîmplă după cădere

astăzi orașul meu urlă învăluit într-o culoare neclară
trebuie să fug departe aici copiii se nasc asasini
încă din burta mamelor trag cu pistolul în reflectoare
la picior arm cum te cheamă răcane
să trăiți apostol bologa

se făcea că te-am pierdut printr-o pădure
pînă te-am regăsit te-au devorat copacii
devenisei o rădăcină și nu te-am recunoscut
de-abia cînd am început să scurm cu unghiile numele tău

astăzi mă simt vinovat de toată această lume
de criza financiară
de neputința echipajelor smurd
e mult prea cumplit să te trezești dimineața
cu gust de bere neagră în gură și să nu-ți aduci aminte
cum te-ai iubit cu o seară înainte

*

tatăl meu bun
tatăl meu surogat
tatăl meu beat
uneori iau o mînă de lut și fac un trup
suflu peste el și îi dau viață apoi
îl lovesc cît pot de da tare
de ce mă tată mă nu m-ai învățat cum să respir
prin porii acestei femei care nu mă lasă să ies dintr-însa

*

bețiile mele se termină întotdeauna la fel
vomit gări
vomit fluturi
apoi urlu la tine ameninț că într-o zi
o să-mi iau o mașină de forat
și-o să încep o extraordinară călătorie
am s-o numesc călătoria pierderii urmei
am să mă opresc în centrul pămîntului
și-am să-mi fac o casă acoperită cu piele de om

n-o să-mi dea nimeni de urmă
tu ai să mîngîi crestătura de pe patul puștii
ca semn că odată
am locuit împreună