Frunzele acompaniază tristețea
Freamătă ca evantaie japoneze
La fel peste tot
La fel se îmbracă ochii în scamă
Un anotimp rece

O lacrimă poate fi un microscop

O mână flutură ca o batistă adio
Mâna uscată evantai japonez
Mâna la fel cu frunzele toamna
O mână șterge zarea: adoarme in fața pleopelor
Desparte lumina dinăuntru de lumina de-afară

Hohotesc pietrele rostogolite oriunde
Fiecare piatră e un câlcâi otrăvit
Un ochi mongol
O speranță uitată sub dulapul cu ani