tu, cel ce ți-ai clădit paradisul drept o bibliotecă…
iată, prinși de mână tropăim pe timpuri ce se bifurcă
în lungul grădinilor Luxemburg
(acele) grădini amestecate cu noaptea ce ne cheamă desculți
(acele) grădini lipsite de puterea culorii
(acele) grădini ruginite de cuvinte necuprinse-n poeme
(acele) grădini înfundate de poduri pentru nopțile noastre distincte
(acele) grădini ce ți-au slujit întunericul
devin acum străine mie
asemeni unei nerecuperate moșteniri
de peste veacuri distanță
a vitregei spade din brațul prințului danez.