agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-05 | [This text should be read in romana] |
Un cantec funeral pentru toti
ma simt lipsita de inspiratie sa te descriu Mama draga cuvintele nu-si mai au rostul sa descrie durerea, oboseala vanataile ce ti le facea acei ochi mici si negri acele lacrimi amare de atata suspin doar tu ii luai viata si bucuriile de multe ori o lasai sa priveasca geamul mic de la balcon ca sa vada oameni fericiti viata usoara cum se impletea in calea lor si cum Dumnezeu presara doar fericire, bomboane, papusi si rochitze scumpe si imi amintesc cum plangeai si tu dupa acea papusica cu par blond ti s-a promis ca o sa fii printesa ca o sa conduci ca o traiesti in castele de cristale coronitele iti vor atarna pe capsorul fraged si te jucai....sigura visand....cu flori de papadie ce sclipeau ca aurul... si visai singurica in acel colt ai vietii tale chinuite incercai in bezna sa prinzi stele la care nu ajungeai dormeai pe podele umede, desculta, cu manutele reci te incalzeai cu lacrimile fierbinti ce iti curgeau pana in zori si nu intelegeai de ce unii au si altii nu unde era mamica mea ce o chemam? mamica mea ce trebuia sa fie langa mine sa ma incalzeasa? sa ma iubeasca... si zi de zi, ora de ora, viata de viata tu primeai palme grele si reci si fetisoara ta mica si alba se facea rosie inca iti mai simt impregnata amprenta ta pe piele si tipete lungi si grele... alcoolul tipa....si tata radea din mormantul lui mereu neputincios sa ma salveze si ma privea din sicriul lui negru si pamantul umed tacea si inghetata mereu si era mai mort ca niciodata Dumnezeu nu mai exista pentru ea Demonii parca au pus stapanire pe ochisorii ei negri si pe sufletelul ei ce se zbatea sangerand sa traiasca ce se zbatea sa spere mereu la Rochite si Iubire si veni si ziua in care calendarul vechi si ros de pe perete arata ca implineam doar 6 ani... si vor mai urma inca alti 6,66,666 ...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy