La blocul de piatră urșii casă și-au tras,
Pricepuți prind la ață peștii cei grași.
Pescăriță marmota plânge ușor ‘nadins,
Porția ei va rămâne doar morcovii rași.

Urșii sunt veseli și chefuiesc de zor,
De ce le-ar păsa când știu să cânte doar mor.
Sfioasă marmota vrea să intre în cor,
Să cânte, să joace, pentru ei fermecător.

Un pește lipsește de la apelul de seară,
Marmota e speriată și fuge pe dată,
Cu peștele-n burtă e mult mai sprințară,
Urșii sunt calmi știu ce-au pierdut altădată.

Departe marmota prinde curaj nebunesc,
Pe urși să îi vadă cum de ciudă plesnesc.