de la o ploaie la alta ochii mei
sunt tot mai lungi
cerul tot mai subțire

se face cărare timpul
eu nu mai dorm pe aceiași întrebare
stau răstignită în bobul de ploaie

acum clipele sunt mai lungi decât venele mele
seamănă cu iarba sunt verzi
rămân în palmele mele când te ating

degete scheletice torc liniștea
o fac fir subțire
aruncă pietre în văzduhul cu ciori

în larma aceasta dormim amândoi