ÃŽn fiecare vers aÈ™ vrea
să plagiez neobositele asfințituri/
un ultim ceas
o ușoară umbră
o zi prea lent trecută
se-ngroapă-n timp/ asemeni unei galere –
acele vase de spal-acum, de veacuri,
țărmuri necunoscute.

În ce regat e dusă fericirea/
magia lumii
cu flori și verzile câmpii?
Și unde-s zorile
acestor clădiri încremenite
vecine
înfiorătoarei nemuriri?


11.XII.2008, pentru Gia