Lala
aici miresele nu-și croiesc
rochii albe
nici nu se încalță cu nimic
în afară de pielea tălpilor
ele doar se așază goale
sub cer
pieptănându-și părul
Lala
vertebrele tale
sunt șirul de mătănii
în care îmi îngrop trupurile
iar inima ta e clopotul
ce bate etern anunțând-mi
fiecare înviere