trist,
curgi printre corzi metalice...
și țipi prin fumul
ce te poartă spre minți însetate de tine.
dar degete prevăzătoare te prind
și te trezești aruncat în dansul bețelor.
amețit, te plimbi prin lumi nebănuite
unde îți găsești esența, iar
înțelesuri ascunse în abisul uitării
cad pe buze sângerânde.
ele îți poartă povara,dar
suflă cu blândețe,
căci adevărul tău doare.