Clipele în care am simțit că trăiesc cu adevărat le-am împărțit cu tine.
Fiecare fâșie de fericire,
atingerile pe care nu am învățat niciodată să le dăruiesc în plenitudinea lor,
cuvintele pe care nu le-am rostit până să te recunosc în umbra-mi.
am învățat
să tac când nu mai aveam sunete,
să plâng când lacrimile încă nu-mi scrijeliseră încă obrajii
să îmbrățisez când aproprierea dintre noi se anulase
să văd când privirea ta nu-mi scrutase orizontul
să zâmbesc când tristețea era singurul limbaj pe care îl cunoșteam.

am învățat să simt când încă nu știam...