Numai brazii mai rămân în vreme
Neclintiți și pururi semeți;
Numai brazii poartă albe steme
De lumină grea în dimineți.

Numai brazii stau pe culmi din veac,
Ploi și vânturi aprige să-nfrunte.
Numai brazii nalți și neamul dac
Suie-mpovărați de ani, pe munte.

Iar când vine toamna peste măguri,
Arborii de frunze să-i despoaie,
Numai brazii fremătând prin neguri,
Nu-și apleacă fruntea, nu se-ndoaie.


Din LUMINI PESTE VÃMI 1940 - 1944