Pășesc pe clipe,
Iar clipele se impregnează în talpă,
Duhoarea timpului mă face să vărs versuri.

Foc fără aripi,
Arzându-mi carnea de fildeș
Și iluminându-mă, cu frânturi de zbor.

Rănesc mișcarea
Fiecărei particule din glasul meu.
Nu mai sunt în stare s-adorm durerea.

Și zace infinitul,
Nepăsându-i de somnul meu scrântit,
De urmele mele dispărute, de voi care vă pierdeți umbra.