A fost să ne iubim din prima zi în care ne-am cunoscut?
Să ne pierdem cunoștința într-o mare de lacrimi,
sentimente frustrate, suferințe,
despărțiri, zâmbete pe un colț de gură,
A fost să credem în fericirea absolută
sau inima ne-a prostit printr-o iluzie actoricească?

Dante, pe cine cauți în ochii trecătorilor?
Te-am văzut purtând steagul liberatorilor,
Disprețuit de bogătașii de pe stradă,
un poet așa de frumos, un lirism de mare clasă,
o mie și una de măști doar pentru a spune:
”Oprește-te, omule, din drumul tău rapid prin viață
și iubește pașii femeii de lângă tine,
florile din parc, soarele de pe cer,
fiecare clipă scursă trece prin pieptul tău solar,
adormind pe o frunte lunară,
la un moment dat în viitor!”