nu rugăciuni nici poetul căruia canapeaua mea i-a dat formă
poate doar alte emoții atât de franjurate că picioarele fotoliilor se descoperă lungi
stau în mijlocul salonului trec privirea spasm prin carnea lui

de două ori alors trebuie ținut în brațe zidul de apărare
când trece clipa
și dacă scapi din solzii ei