când bordurile se strâng lumii margini suspinând când ori apelor adună ciutura stea în fântână se descoase firul se apleacă frunzelor
trandafirul muzelor și se scrie imnul fără nopții fir lehuzelor

lumea pune verdelui dimineața viermelui lumea pune ceas sunătoare cratima
doare Doamne dumneata
și de ai picioare sfinților aripi de sui numelui al nu știu cui

ce vrei tu secundă am vorbit am pătimit numai frigului șoptit
am strigat am lăudat laptelui câmp adăpat
șanțului șanț am săpat
ce vrei mută de secundă

vine alta stropitoare mâinilor cruci călătoare scârțâind buza rupând
tremur altul tremurând ori străinul
străinând


ceas târziu
mâine lumii alt făcut
dumicatul strânsului duminica mânzului
calendar
ziuă alta iar strigar




Sibiu la juma din ceas înspre ziua de zece