Cîntări de zîne ne ascund un glas
Ce se împrăștie peste văi în apus
Culege gîndul nestins o pereche
Nevăzută din ziua cea dintîi.

Ramurile în geam cu frunze brumate
Bat priveghiului uitat de curînd
În case o lume din basme așteaptă
Venirea noului anotimp.

Strîns pelerine străvechi îi acoperă
Frigul cu noaptea le spune povești
ÃŽn aducerile lor de aminte au fost
Zîne măiastre, iar ei feți frumoși.

Timpul o cunună de stele desface
Și o desfăsoară deasupra patului lor
Împreună perechea pleacă în vis
De nedescris e umbra morții.

Anotimpul cel nou a venit pe ascuns
În iarnă zînele din vis nu mai cîntă
A rămas din poveste un gînd
Toate vin din nemuritoarea pereche.