pentru că este prezentă ora aceasta
cu tăieturile ei prin sticlă și prin zgomot
imaginea se desface când frigul străbate
carnea și oasele cu înțepături scurte
freci palmele de trup până devine fosforescent
ca o iubire în ochii unei femei

pentru că este acum prezentul acesta
și umbli prin el cu tălpile goale
iar degetele sunt prinse în atingeri
care sfredelesc rupând pielea
simți cum te deschizi celulă după celulă
și scoți din tine țipete
ca într-un coșmar din care încerci să te dezvelești
și arunci de pe tine cearșaful cu mâinie întinse după lumină