prin ochii tăi
coridorul înghite roți ruginite
clipești rar ca un om care știe să ia

întind cruce de suflete
frec cu oțet
tălpi și inimi netrecute prin somn

plimb moartea o alungesc apatică
îi croiesc margini de neliniște violet

din pânza murdară de targă
cresc turnuri cu ceasuri în ele

le-auzi?