iarna își ascunde adevărata natură
șterge detalii cu migală
lasă doar pete albe în urmă
realitate
de umplut cu obraji arși, beteală
buze crăpate până la carmin
și bărbat spulberând
troiene

când se întoarce în casă
îi umplu bocancii calzi cu tălpi goale
cămașa, cu voluptate
să simtă
cum înnebunește iarna din sânge
și aprinde albul frigid
de sub unghii