sunt stăpânul
primului cuvânt rostit.

marțea sculptez
trupul ei
în pereții de lacrimi
ai antecamerei lui dumnezeu.

miercurea pândesc
fiecare mișcare pe care o face
în imensitatea
patului.

joi inventez
pentru ea
inegalabila culoare portocaliu.


vineri compun
cu unghia
pe sclera opacă a străzii
la symphonie d’être deux.

sâmbătă dau extemporal
omenirii.

duminica văd
pentru a nu știu câta oară
cum pleacă din viața mea,
strategic,
ca mareea de pe buzele nisipului.

lunea mă întreb obosit
cum reușesc să scriu atâtea cuvinte
pentru tine.