Eu am cantat iubiri inchipuite
In calea mea spre marea vesnicie
Dar n-am gasit cuvinte potrivite
Sa cant in versuri scumpa mea sotie

Ea merita in versurile mele
Sa fie zana mea cea mai iubita
Incununata de un cer cu stele
Sa fie o icoana presfintita

Ea pentru mine-a fost speranta vietii
Si idealul meu de implinire
A fost oglinda clara-a diminetii
In drumul meu spinos spre mantuire

Ea m-a iubit mereu fara-ncetare
Si mi-a-iertat greselile rebele
A fost zeita mea rupta din soare
Si-a fost o dulce doamna printre stele

A mers mereu alaturea de mine
In cautarea marilor iubirii
Plutind cu mine-n barca cu destine
Spre tarmul insorit al fericirii

Sotia mea mi-a luminat cararea
Cand trebuia sa traversez prin noapte
A fost iubita mea si incercarea
Prin vremurile grele si desarte

In casa noastra-a fost mereu altarul
Credintei noastre sfinte-n devenire
A fost tandretea dulce si limanul
Sperantei noastre-n marea nemurire

In calea mea de vise-nchipuite
Cand uraganul timp m-a dus departe
Ma-nchin sotiei mele mult iubite
Si-i multumesc din suflet pentru toate

Mihail Buricea