scârțâie o vioară din coarde umede
solilocviu pentru pustiu
orașul e viu
i s-au uscat doar rădăcinile
și câteva vise ordinare

dumnezeu pictează
geamul plâns cu ramuri negre
avatar cu ciori și-o pereche de jeanși
spânzurând
livizi și grei
rigor mortis

prin măruntaie se scurge ploaia
sânge surd incolor
așa oxidează durerile
mâine vom transpira
tot jegul din noi