Întinde-ți botul la infinit.
Desparte-ți buzele ca Marea Roșie și deschide gura
sub un arc ce se completează pe sine.
Și cască...
Cască ca și cum ai încerca să tragi aer în piept pentru o legiune.
Cască atât de tare încât să-ți crape fălcile ca velele unei corăbii în timpul unei furtuni pe mare.
Pomeții tăi să se lovească de orbite
și să-ți stoarcă glandele lacrimale ca pe niște
fructe sărate ce sunt.
Întinde-ți mâinile ca și cum ți-ai căuta
Crucea, să fii bătut în cuie pe ea.
Urletul tău înfundat s-arate
că mai e leu în tine, dar îl ții legat
și-ți scapă din lanțuri o clipă
atunci când te pui pe căscat.