azi am vărsat tot albul din palme
mi-am ascuns cheile ruginite sub hainele intime
cineva
mă striga
îmi poruncea
să-mi scot copiii și lucrurile din casă
am făcut cu el un parter
de cuvinte
și am alergat pe urmele sufletului
ce fluiera neîncetat
când am ajuns în el
eram gol pușcă
fără chei fără cuvinte
iar pământul pe care-l priveam din geam
era un ocean de lapte
în care înotau atâția copii ce-mi făceau neosteniți cu mâinile