Cu fluturi de lumină în ochi și-n păr cu stele,
Respiri corole-albastre când luna-i la zenit;
Jar viu mi-apari, întreagă, spre soare-n asfințit,
Când te transfer pe pânze cu pensuli și pastele.

Culorile din tine le-adun împătimit
Și sunt zgârcit când trebui' să mai împart din ele,
Să-ți vadă lumea nudul și gleznele rebele,
Căci pustiesc lumina, de-mi vând ce-am zugravit.

Tu-mi ești cadou din ceruri, sfioasă căprioară,
Și-mi ești averea toată de pe pământ și cer;
La rădăcina vieții îmi arzi ca o comoară,

Căci orice mi-ai atinge, devine giuvaer...
Ești pasărea măiastră ce din povești coboară
S-aducă-n lumea noastră legende și mister.