De-aici'nainte, vremea se masoară
cu trudnicile tale oseminte,
si veacul care curge peste tară
începe din cenusa ta fierbinte.

Mergi printre noi cu sfânta-ti moarte vie,
ne tămâiezi cu marea ta tăcere...
Mormântul tău e numai înviere,
prin tine luminăm de vesnicie.

Prin tine bem, setosi, din Mântuire,
prin tine doar, ne-am curătit de zgură...
Izvor ne esti si cină si zidire
si patrafir si cuminecătură...

Esti azima pe care'n plâns o cere
inima noastră pururea flămândă.
Esti drumul nostru către zări de miere,
esti perna pentru tâmpla fumegândă...

Esti ruga Tării pentru biruintă,
mistria noastră'n aur ferecată,
dalta de foc înfiptă în credintă...
Mormântul tău e viata noastră toată.

Venim lângă tărâna ta iubită,
si umbra ta, prin smirnă si balade,
ne-atinge cu plutirea ei sfintită
si se preschimbă'n torte si în spade.

Cu duhul tău -mireasmă de grădină-
ne miruim, sub zâmbet de icoane.
Culegem din mormântul tău lumină
si ne spălăm obrajii de prigoane.

Luăm un pumn de lut din groapa sfântă
si-l punem pe vechi răni de închisoare;
si rănile din noi tresar si cântă,
se fac medalii si zâmbesc în soare...

Dar de-or veni, cândva, cu pasi usarnici,
la groapa ta, miseii si viclenii,
si se vor bate'n piept cu pumni fătarnici,
slăvind lumina sfintelor vedenii,

Mormântul tău, gemând, să se ridice
si duhul tău, tâsnind din vesnicie,
într'un năpraznic fulger să despice
pângăritoarea lor nimicnicie!

(Inchisoarea Aiud)

RIDICÃ-TE GHEORGHE,
RIDICÃ-TE IOANE!
de Radu Gyr
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin santuri,
pentru cântecul tău tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanturi,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Nu pentru mânia scrâsnită'n măsele,
ci ca s'aduni chiuind pe tăpsane
o claie de cer si-o căciula de stele,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Asa, ca să bei libertatea din ciuturi
si'n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Asa, ca să-ti pui tot sărutul fierbinte,
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobote-ti ies înainte,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Ridică-te Gheorghe pe lanturi si funii!
Ridică-te Ioane pe sfinte ciolane!
Si sus, ca lumina din urma furtunii,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!...

(Inchisoarea Aiud)