Distrus fiind iti sarutam si umbra
ramasa langa teiul rasfatat,
Si tremura prin crengile pustii
si Luna
Certand frunzisul aurit si nepatat...
Agonie superba!!!
Dulce nimicire...
De ce te tii ca scaiul intr-un cloc???
Caci soarta mea pustie si stafie
si-asa-si bate joc
de-al sufletului foc...
O,daca esti trimasa de-a Cerului
Durere,
De preaputernicul
si sfantul
Dumnezeu...
Primesc atunci cu vlavie,tacere
si imi cobor genunchii
pe altarul tau...
Da...
Iti sunt dator
cu multele pacate
ce l-am lasat la funduri de pahar,
pastrandu-mi doar in inima mandria...
In fapte si in viata fiind
Un Potlogar...
De-ar sti
Pamantul,Cerul si
Universul Mare
de ce o stea cazanda nu e felinar...
Ar rascoli
si-ar invia morminte
din inimile si sufletele Mari...