Din Cerul senin si
Streveziu
Se pornise un suvoi greu
si-n doua clipe
Rochita ta de cit
De corpu-ti firav s-a lipit...

Iar eu ...
Eu am ramas impietrit...
Surd si amutit..

Prin valurile parului tau
suradeau picaturi aurii
Care
straluceau sub raza Ochilor tai,
feriti de genele-ti papadii..
Iar de pe nasucul tau fin
cu linia narilor lina,
tremura in cadere
o picatura...
Divina...

Si buzele tale,
pielea visinelor coapte
prinse in roaua de noapte,
vesteau un suras moale...

Iar prin citul umed si jalnic
contopit cu pielea umerilor tai,
straluceau raze...
Roze si calde!!!

O feerica frumusete radiau
Sanii
Care se razboiau sa strapunga rochita,
In intampinarea
suvitelor de ploaie...
Iar Ploaia, vrajita si ea
De Frumusetea cereasca a ta,
Parea ca conteni...
Dar...
Tot mai pronuntat patrundea
in tine...

Si eu...
Mut si dissurubat...
Ingenunchiam in mine...