noaptea
mâinile mele căutau
prin mormanul de cuvinte nefolosite
și-încercam să dau contur
celei mai inefabile forme:
Moartea.

degetele înghețate și aburul tăcerii,
răscoleau nopți albe de-așteptare
o simțeam aproape,
caldă și pătimașă în singurătatea ei
dornică de a se-mplini în ochii celuilalt
căuta prin toate perechile de ochi
speriate de atâta frumusețe.

cuvintele s-au fărâmițat
și s-au retras spre tropicul Racului
lăsând hârtia la voia sargaselor.
i-am oferit brațul, conducând-o
portiera cea roșie s-a deschis calină
și-o petală albă s-a strâns cupă