Luminitei

Aș dor să-ți deschid sufletul
cu o cheie-cuvânt
să-ți întoarc fiecare clipă
în inima ta obosită.
Speriată de sunetul gândurilor,
să întrebi mirosul
ce ar putea însemna viața,
ivită-n întuneric,
și apoi să-i adaogi lumină
puțin câte puțin
pe o gradație a timpului
în care suntem
peregrini.

Când o să-i auzi ecoul
lovindu-te în simțuri
ca o pasăre cu ciocul în geam
înlăuntrul tău vor încolți bulbii
unei iubiri de mărgăritar
pe care nu o înțelegi.
Esti atât de aprinsă
aștepti mai multe cuvinte
picurate-n auz
și zbuciumul emigrării
în camera de vise
readuce tinerețea ascunsă-n uitare