Revederea de pe pârtie

A trecut vremea când cuprindeam în palme norii
să ne răcorim obrajii în toiul iernii
tot mai aproape de cer, când
ne răcoream inimile din cupe de ceai fierbinte
cu vanilie sau esență de rom;
acum mâinile noastre adună razele din pletele vii
care ne-au păstrat marea și muntele;
ne privim îndelung și foarte atenți la fiecare detaliu,
ne îmbrățișăm la fel de timizi și la fel de pasionali,
ca și cum nu ne-am fi văzut de o mie de ani,
urmăm pârtia, astfel încât să fentăm universul
și să-l privim din cele două lumi în același timp,
de parcă am vrea să aflăm de aici
cum va fi iubirea noastră de dincolo!