Prin vișini
trebăluia înserarea,
privirea inventa
un colÈ› de lume,
să ascunzi carnea
nu ardea tutun,
numai dor de amândoi,
împins de tăceri, trecea aerul cald
dintr-o gură într-alta,
fără a îngâna sărutul

în echilibru perfect,
un vârf de pantof scria
poveste abia începută.