Nu mi-a găsit cineva respirația? Să vă povestesc ce am pățit! Am venit foarte grăbită spre casă, fără vreun motiv anume. Nu ați observat cum de fiecare dată când mergeți la servici parcă ceva vă încetinește iar când vine vorba de mers acasă, parcă e maratonul? Eh, asa veneam și eu spre casă. Vă rog să nu spuneți nimanui, dar am trecut pe roșu. Desigur m-am asigurat să nu dea vreo mașină peste mine și să nu fie poliția pe nicăieri și am trecut în fugă. Nu m-am gandit înainte să fac mișcarea asta. Respirația mea ține foarte mult la învățăturile de acasă, și ținând cont că am obișnuit-o să respecte regulile de circulație, a rămas la semafor. Știu că pare greu de crezut, dar mi-am lasat respirația la semafor. Mă gândeam că mă va ajunge din urmă dar nu a fost așa. Am ajuns acum acasă și ea încă nu a venit. Sunt foarte îngrijorată. Nu pot nici să sun la poliție. Ce-au să spună domnii de acolo când le voi povesti că mi-am pierdut respirația? Și cum să evit referirile la sănătatea mea mintală? Dar credeți-mă domnilor, mă aflu într-o situație foarte delicată. E mult mai rău decât atunci când mi-am lăsat culoarea ochilor într-un tren personal care făcea acelasi drum de 3 ori pe zi. Am avut noroc atunci, că mi-a fost returnată. Cu câtiva ani întarziere dar, am primit-o înapoi. Acum mă tem că dacă nu o găsesc foarte curând nu am să supraviețuiesc. Am mai întâlnit oameni care și-au pierdut respirația, și vă spun sincer, nu au mai trăit mult după aceea.

Acum mă gândesc cat de rău este că nu sunt școli pentru dresarea respirației. Să-ți învețe respirația, acolo la școală, cum să ajungă acasă în cazul în care din greseală o lași pe undeva. Promit că dacă o găsesc pe a mea, voi face chiar eu o asemenea școala. Nu știu ce să mă fac. Vă rog din tot sufletul, dacă vă împiedicati de ea pe stradă sau o vedeți rătăcind pe undeva, aduceți-mi respirația înapoi…