agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-06 | [This text should be read in romana] | .1. / Fumez de 15 ani Îmi place să fumez o țigara dimineața: îmi place să-mi fumez prietenii, iubitele, părinții, (oamenii-n general)… În buzunarul cel mai apropiat de mâna stângă stă mereu bricheta-n așteptare! Am ochii uscați și buzele uscate, palmele-ncordate și pasul grăbit! “Pe ea am fumat-o, pe el l-am fumat, pe ea înca nu!” Îmi voi face-o fereastră diseară între două ore-ncărcate și-o voi savura-mpreună cu o cafea atât de amară… .2. / Câini La fel ca un câine legat am două opțiuni: să mă-nrăiesc sau să mor! Am lanțuri legate de gât, altele-nfipte adânc sub umeri! De patru zile am început să-mi latru cuvintele, și-am înteles ce-nseamnă să devii omenesc! . 3. / 99% Ce vă pot spune despre oamenii cu palmele negre este că au unghiile-ntoarse -nspre carne! Fiecare strângere de mână doare-ngrozitor, fiecare-atingere e aspră și grea! .4. / Mă hrănesc din străbuni Trupurile părinților mei au înflorit din carne, au dat roadele pământului muncit cu palme-nsângerate de străbuni! Azi din ei se hrănesc negri șacali cu ochi fulgerători. De un singur deget (ca de un sân matern) m-am agățat și eu. Mugurii miilor de ani ne hrănesc pe toți: … și pe noi cu colți. … și pe noi cu blana neagră. … și pe noi cu fulgere-n priviri! .5. / Despre cum am ajuns să fiu mai tolerant Trenul vine o dată pe an, iar cu el aduce câte-un pasager (cred că fiecare e simbolul unei calități! sau a unei virtuți?!). În stație s-au strâns sute, chiar mii, iar legătura către lumea omenească nu mai vine; între timp am invățat să fiu mai tolerant, să plâng cu o lacrimă mai mult, s-ascult cu un cuvânt mai mult să vorbesc cu un cuvânt mai puțin, în fiecare zi! În curând va veni schimbul cu oameni, atât de aglomerat încat nu voi putea urca dacât pe scări, cu doar foarte puțini dintre prietenii mei! Îmi pare atât de rău că voi reveni în acet loc doar peste inc-un an!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy